Arlo Parks

🏆 Apogeul Artistic: Ambiguous Desire

Arlo Parks nu a dus deloc lipsă de premii și aprecieri în ultimii ani. Albumul de debut al artistei londoneze, Collapsed In Sunbeams, a câștigat prestigiosul Mercury Prize și i-a asigurat titlul de „Cea mai bună artistă solo britanică” la premiile Brit Awards din 2021. Cu toate acestea, Ambiguous Desire, cel de-al treilea său material discografic, este de departe cea mai bună lansare a sa de până acum.

🪩 Dorință, Dans și Hedonism

Produs de Baird, albumul este profund inspirat de hedonismul queer al legendarului club Paradise Garage din New York, dar și de artiști britanici emblematici precum The Streets și Burial. Sună ca și cum Parks s-ar afla în cea mai asumată și hotărâtă formă a sa, dar, în același timp, și în cea mai vulnerabilă.

Așa cum sugerează și titlul, acesta este un album despre dorință.

• „Blue Disco”: Piesa de deschidere este construită pe un groove delicios și propulsiv, conceput special pentru a face ascultătorul să danseze, ascunzând totodată un curent sexual subtil, dar amețitor.

🌌 Atmosfera pe Primul Loc

Albumul continuă exact în aceeași notă, având dansul și dorința chiar în centrul său. Ca în multe dintre cele mai bune albume indie, atmosfera are prioritate în fața oricărui alt element. Producția complexă și implicată a lui Baird este construită pe riff-uri mici și elemente de percuție hipnotice; îți permite să te simți fizic în aceeași cameră cu Arlo (sau la o petrecere în casă, într-un club, sau oriunde alege ea să te poarte).

Nu este mereu nevoie să urmărești cu strictețe versurile fiecărei melodii pentru a-i prinde savoarea, deși artista ne oferă câteva expresii excelente. Un exemplu perfect este pe piesa „2Sided”, unde ea cântă:

„There’s a butterfly effect / Cause I feel my heart climb” (Există un efect de fluture / Pentru că simt cum inima îmi urcă).

Per total, este un efort muzical pur și simplu genial din partea uneia dintre cele mai înzestrate artiste din muzica britanică.

Nota: 7.6