Under the Influence

Oricine se mai îndoiește de rădăcinile lui Alan Jackson ca solist de honky-tonk ar trebui să asculte „Under the Influence”, omagiul său profund adus artiștilor country preferați. Conform propriilor note din broșura albumului, Jackson „și-a dorit întotdeauna să facă acest album”, iar acest lucru este evident din piesele alese. Deși discul include câteva hituri mari, acestea nu sunt genul de compoziții reluate în mod regulat de alți artiști: „Pop a Top”, „Kiss an Angel Good Mornin’”, „Revenooer Man”, „She Just Started Liking Cheatin’ Songs” sau „Once You’ve Had the Best”. Acest detaliu, alături de reverența plină de dragoste a lui Jackson, plasează materialul cu mult peste un album banal de coveruri.

Cea mai mare parte a melodiilor datează de la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80, ceea ce are sens perfect, având în vedere că el este un interpret de honky-tonk din a patra generație, crescut cu muzica generațiilor doi și trei.

🏛️ Generații de Aur și Alegeri Personale

Albumul își extrage farmecul din refuzul de a bifa doar rețetele clasice și previzibile de succes:

• Oloace de Legendă: Când decide să sape în catalogul lui Merle Haggard, o face alegând piesa „My Own Kind of Hat” din 1979. De asemenea, selectează compoziții scrise la finele anilor '70 de Bob McDill și îi aduce un tribut lui Hank Williams – însă fiului (Junior), nu tatălui (Senior).
• Autenticitate Brută: Toate acestea oferă albumului un caracter extrem de real. Jackson nu își propune să aleagă piese corecte din punct de vedere istoric, ci pur și simplu le cântă pe cele care îi plac lui cel mai mult.

Discul este cu atât mai bun cu cât este relaxat, cald și distractiv, artistul etalându-și talentul nativ într-o manieră extrem de casual. El nu încearcă să reinterpreteze radical sau să modernizeze compozițiile, chiar dacă aranjamentele orchestrale pot părea, pe alocuri, puțin prea curate.

⚡ Străini în Noapte și Verdictul Final

Trebuie spus că piesa de final, „Margaritaville” – interpretată în duet cu Jimmy Buffett –, iese în evidență destul de bizar și pare desprinsă din alt peisaj. Însă aceste mici reproșuri rămân simple detalii nesemnificative în marea schemă a lucrurilor.

⚖️ Verdictul: Cel mai Bun Honky-Tonk al Anului

În concluzie, curentul mainstream al muzicii country americane nu a produs un album de honky-tonk mai bun în 1999 decât „Under the Influence”.

Un material state-of-the-art pentru puriști și colecționari. Un disc plin de suflet, cald și extrem de cinstit, ideal de ascultat în fața unui pahar, care demonstrează că respectul pentru înaintași este cea mai scurtă cale către un clasic modern!