What I Do

Alan Jackson era deja un star cu ștate vechi înainte de lansarea albumului „Drive” din 2002, însă acel material l-a transformat într-un adevărat superstar, în mare parte datorită imnului post-11 septembrie „Where Were You (When the World Stopped Turning)”. Spre deosebire de mulți dintre colegii săi de breaslă, el nu a profitat de această oportunitate pentru a deveni o celebritate omniprezentă în mass-media. În schimb, a lansat un al doilea album de mari succese în 2003 – completat de un alt hit de crossover, duetul cu Jimmy Buffett „It's Five O'Clock Somewhere” –, înainte de a reveni cu un LP complet, „What I Do”, în septembrie 2004. Umplut până la refuz cu honky-tonk direct, necosmetizat și balade calde, discul clarifică un lucru: Jackson nu are nici cel mai mic interes să devină un star country-pop comercial.

Acesta este cel mai pur album country pe care l-a înregistrat de multă vreme, însă ceea ce îl transformă într-unul dintre cele mai bune materiale din catalogul său nu este doar puritatea, ci încrederea liniștită, inima uriașă și umorul fin cu care este livrat.

🏛️ Mecanici Textieri și Lecții de la George Jones

Jackson face un pas înapoi de la marile declarații sociale, preferând să își îndrepte atenția către teme profund umane și cotidiene:

• Umor și Inimi Frânte: Artistul a învățat de la idolul său, George Jones, că până și cântecele despre suferință pot fi extrem de eficiente dacă sunt livrate cu puțin umor. O dovadă clară este piesa în care își dorește ca prăjelile să nu aibă calorii („If French Fries Were Fat Free”).
• Farse de Atelier: Cel mai bun banc de pe disc rămâne însă „The Talkin' Song Repair Blues”, unde Jackson se târguiește cu un mecanic auto care se crede compozitor.
• Geografie Solitară: Deși există o piesă numită „USA Today”, aceasta nu aduce niciun comentariu politic, ci spune pur și simplu povestea „celui mai singuratic om din întreaga Americă de azi”, concentrându-se pe biserici, mașini de reparat și nostalgie.

⚡ Balade de Pahar și Atmosfere Intime

În ciuda acestor momente de relaxare, o mare parte din „What I Do” mizează masiv pe balade. Deși ritmul alert de pe piesa de băutură „Strong Enough” sau energia incendiară din „Burnin' the Honky Tonks Down” sunt atât de bune încât te fac să îți dorești mai multe piese uptempo în tracklist, fiecare baladă își îndeplinește perfect rolul. Fie că vorbim despre dulceața din „Too Much of a Good Thing”, sprijinul cald din „There Ya Go” sau durerea curată din „Rainy Day in June”, Jackson interpretează fără greșeală.

Având în vedere abundența melodiilor lente și execuția extrem de calmă, albumul are o vibrație intimă și relaxată – opusul total a ceea ce reprezintă, de regulă, continuarea unui blockbuster de proporțiile lui „Drive”.

⚖️ Verdictul: Regele Incontestabil al Muzicii Sudice

În concluzie, în loc să pară o retragere strategică în zona de confort, „What I Do” se simte ca unul dintre cele mai asumate, sigure și bine închegate albume ale lui Alan Jackson.

Un material state-of-the-art pentru fanii sunetului tradițional, care oferă dovada incontestabilă că el rămâne cel mai bun și mai autentic interpret de muzică country mainstream al acestui deceniu!